Cum rămîne cu pocăinţa?

 

E bîntuit Internetul de replicarea aproape obsesivă a pocăinţei unei personalităţi. O fi bine, o fi rău? Că s-a pocăit e bine. Că se redă la infinit minus unu acest fapt, nu prea. De ce? Pocăiţii tradiţionali vor spune, Vai dar cum poţi să spui aşa ceva! Ăialalţi vor spune Las că nu-i bai! Şi iar: de ce? Să vă dau cîteva motive.

Unul personal. La scurt timp după ce m-am pocăit - ca să vorbesc pe limba tuturor - m-am întîlnit accidental pe stradă cu o fostă şi bună cunoştiinţă de care m-am despărţit în termeni nu prea cordiali. O fostă găl frend. Pe care am iubit-o. Şi în avîntul meu pocăiesc la întrebarea ce mai faci i-am răspuns cu decibelii de rigoare de pe partea cealaltă a drumului, la vreo opt ani de cînd nu ne văzuserăm: M-am pocăit!

continuare pe  https://pasareaphoenixremixed.wordpress.com/2023/04/21/pocainta-doar-pocainta/

Cum iei decizii?

 

Mâncam la cantina școlii. De cele mai multe ori supa era fierbinte. Ne puteam alege cu limba opărită. Pentru că ne grăbeam să intrăm la cursuri. Într-o zi fără a şovăi unul dintre colegi și-a pus lingura în supă. Aşteptam să vedem ce va păți când limba lui va lua la cunoştinţă de temperatura ridicată a supei. Spre surprinderea noastră pe lângă lingură și-a mai pus și furculița și cuțitul în supă. Am căscat toți ochi mari și am izbucnit în râs. S-a uitat la noi foarte serios și ne-a comunicat că nu făcea decât să aplice în practică lecția ce tocmai o învățasem la termo-fizică: metalul rece conducea bine căldura, așa că mai mult metal în farfurie însemna o supă mai rece. Ca apucaţii ne-am introdus toate tacâmurile-n farfurie. O călăuzire de moment, după o lecție pe care o știam toți, dar numai unul venise cu ideea. Deci poți învăța din orice și de la oricine. Doar să vrei să-ţi asumi decizia.

Depresia, boala omului modern

Depresia nu e nouă. Sau depresia nouă e una mai veche îmbrăcată-n alte haine. Dar cînd o dezbraci ajungi tot la aia veche. Ce l-a pălit pe Ilie de nu s-a văzut. 

Unii-i zic Demonul amiezii. Adică te ia aşa, ca după ce mănînci, de nu-ţi mai vine să faci nimic. Nici să mori. Şi atunci mai bine zaci. De faci bătături... 

Am trecut şi eu prin diferite depresii. Una a fost mai creionată. Dar la un moment dat bine că mi-am pierdut creionul. Că cine ştie ce s-ar fi întîmplat... Poate-mi venea să fac ceva. Ia uite cum s-a petrecut cu ghilimele virtuale:  

 În lumea noastră există indivizi care comunică în diferite moduri. Sau ca să să fiu mai precis, unii așteaptă sau sunt obișnuiți ca Dumnezeu să le vorbească. Unii pretind că trebuie să le vorbească direct. Aud voci sau cineva le spune fă cutare sau cutare lucru. Alții se mulțumesc să citească Scriptura și să le pice fisa. E cam mult de citit, dar uneori fisa pică destul de repede. Dacă nu pică, asta e, mai citești încă o dată toată Scriptura și te ții scai de rutina zilnică ca să nu dai în depresie. Cum de nu îmi spune nimic? Cine știe? Așa se începe despăduchierea păcatelor. Alții merg la sigur la cineva care comunică direct cu Dumnezeu și îi întreabă dacă Domnul se îndură și îi spune ce bube are. Iar alții se iau după semne. Dacă se întîmplă cutare lucru mă duc misionar în India. Dacă nu se întîmplă, mă duc la... pescuit.

vezi restul pe  https://wordpress.com/posts/pasareaphoenixremixed.wordpress.com?s=cum+am+sc%C4%83pat+de+depresie

De groază: Cum pronunţă americanii numele româneşti

 

L-a uitat pe Coandă: efectul Coandă şi primul avion cu reacţie. Şi pe vecinul meu care a pus coada la prună.

Ironia morţii...

 

 

https://pasareaphoenixremixed.wordpress.com/2023/04/10/la-stanga-si-la-dreapta-lui-isus/

 În cultura antică a Orientului Apropiat în afara bogăției și sănătății sucesul era dat de proximitatea faţă de conducător. Cu cât erai mai aproape de el, cu atât erai mai important şi de încredere, erai bine văzut, erai un om de succes. Era echivalentul antic a vizibilităţii în media de azi. Mama apostolilor Iacov și Ioan ceruse deja ca ei să fie la dreapta și la stânga lui Isus când el îşi va fi ocupat poziţia de autoritate în Împărăţia lui Dumnezeu.

Concert Oradea

 

Călăuzire (1)

 

PREFAȚĂ

„Stai,” i-a spus lui Arthur.

The boy obediently froze in his tracks. His reflexes were good – he had stopped

with one foot in the air, and he lowered it slowly and carefully. Redrick stopped

next to him. The track dipped noticeably here and disappeared completely in the

fog. And there was something in the fog. Something big and motionless. Harmless.

Redrick care fully sniffed the air. Yes. Harmless.

„Forward,” he said quietly. He waited for Arthur to take a step and he followed.

Out of the corner of his eye he could see Arthur’s face, his chiseled profile, the

clear skin of his cheek, and the determined set of his lips under the thin mustache.

They were up to their waists in fog, and then up to their necks. A few seconds

later the great hulk of the ore cars loomed ahead of them.

„That’s it,” Redrick said and took off his backpack. „Sit down right where you

are. Smoke break.”¹

Arkadi și Boris Strugațki au dat sens călăuzirii. Cel puţin pentru mine. În nuvela Picnic la marginea drumului ce a apărut la noi în 1983 într-un almanah Anticipația. Călăuzirea era importantă şi putea fi mortală. Importantă pentru că putea aduce foloase extraordinare, mortală pentru că puteai muri în procesul călăuzirii. Ceea ce era valabil atât pentru călăuză, cât şi pentru cel călăuzit. Era o aventură plină de riscuri şi suspans. De aceea aveai nevoie de o călăuză. Una extrem de bună şi sigură. Ca să ajungi la destinaţie. Ca să te întorci nevătămat acasă.

Eu n-am fost o călăuză. Dar am avut parte de călăuze. De aceea pentru mine călăuzirea a fost o aventură în care descopeream lumea dintr-o perspectivă nouă: acea de creştin. Navigam printre epave, mine, porturi sigure sau neprietenoase şi curenţi periculoşi. Pentru că asta era societatea românească în anii 80 ai secolului XX.

 

continuarea pe https://pasareaphoenixremixed.wordpress.com/2023/04/08/in-cautarea-calauzirii-1/

Adevărul şi numai adevărul...

 La 100 de ani de la căderea Constantinopolului, acum 480 de ani, în 1543 Nicholas Copernicus publică De Revolutionibus Orbium Coelesti...

 

continuarea pe  https://pasareaphoenixremixed.wordpress.com/2023/04/07/in-vino-veritas/

Istoria Bisericii nu s-a scurtat (3)

 

Într-o Europă creştină contradicţiile ideologice şi spirituale se manifestă la acea vreme în conflicte armate soldate cu milioane de morţi. În secolele următoare numeroasele războaie religioase culminează cu Războiul de 30 de ani ce ia sfârşit prin Pacea de la Westfalia din 1648. Cu toate acestea războaiele de cucerire în care Biserica este implicată continuă cu efecte devastatoare mai ales în Europa.

Aflată sub jurisdicţie otomană sau rusă Biserica din partea de Răsărit a Europei adoptase deja la jumătatea secolului XIV palamismul, dogma ce susţinea că omul se poate îndumnezei fără a afecta transcendenţa¹ lui Dumnezeu. Influenţa mănăstirilor din Grecia şi Egipt o putem deduce din ajutoarele şi daniile provenite din Ţările Române. În 1864 pe vremea lui Alexandru Ioan-Cuza acestea deţineau 25% din pământul arabil şi pădurile Principatelor Unite.

Dacă în secolul XVI Reforma a limitat privilegiile Bisericii, la sfârșitul secolului XVIII Revoluţia Franceză a introdus măsuri prin care statul nu numai că a limitat bogăţia Bisericii, ci a instituit controlul absolut asupra ei. Persecuţiile din această perioadă sunt similare celor dinainte de legalizarea creştinismului în Imperiul Roman. Dar tocmai în aceste condiţii biserica catolică din Franţa şi-a regăsit menirea de ghid spiritual al poporului.

 textul integral pe  https://pasareaphoenixremixed.wordpress.com/2023/04/06/istoria-bisericii-pe-scurt-3/

De 1 aprilie

 

David Constantin Donald-escu…

Aşa s-ar putea numi un personaj controversat al timpurilor noastre. Ar putea avea origini nobiliare, ba chiar s-ar putea trage dintr-un os domnesc. Nu din mai multe. În materie de genetică religioasă ar avea un cromozom creştin. Precis cel ce indică şi masculinitatea. În ce priveşte apartenenţa politică ar fi mai de dreapta, decât mai de stânga. Cum altfel s-ar explica cele câteva proteine de viţă nobilă din ADN-ul său.

Cugetam citind titlurile ce ne anunţau că Donald va fi judecat din cauza unor matrapazlâcuri cu bani. Cu banii cu care a plătit o profesionistă în ale sexului. Cu care a întreţinut relaţii sexuale pe când era căsătorit. Cum a făcut şi regele David al Israelului. Pe când soţul celei cu care s-a împerecheat era la război. Şi pe-a cărui soţ l-a asasinat. Dat exemplu pozitiv de creştini.

 

urmarea pe https://pasareaphoenixremixed.wordpress.com/2023/04/01/david-constantin-donald-escu/

Istoria Bisericii nu s-a scurtat (2)

Istoria Bisericii ne dă posibilitatea să vedem cum organizaţi în Biserică creştinii au dat sens fenomenului Isus Christos prin faptul că au definit şi redefinit cine sunt, cum trăiesc, ce autoritate/autorităţi acceptă să le conducă viaţa şi Biserica, ca să dea un sens plenar vieţii, dar şi morţii lor.

În contextul migraţiunii popoarelor (între secolul II şi X) liderii Bisericii au mobilizat rezistenţa, au organizat apărarea împotriva invadatorilor. Ca urmare a migraţiunii bisericile de limbă greacă din Răsărit au fost izolate de cele de limbă latină din Apus. În Apus s-au întemeiat câteva regate barbare ce au devenit destul de repede creştine. Extincţia Imperiului Roman în Apus ca putere în secolul V nu a dus şi la extincţia Romei ca centru al puterii eclesiale. Reapariţia Imperiului Roman în Apus în varianta sa francă prin încoronarea lui Carol cel Mare (Charlemagne) în 800 a marcat vestul Europei pentru următoarele secole, unde Biserica transformă toate domeniile vieţii din societate, încreştinând-o.

Societatea feudală era marcată de trei mari diviziuni: cavalerii/nobilii ce asigurau apărarea sau/şi expansiunea teritorială, clerul ce asigura protecţia divină şi ţăranii/meşteşugarii ce asigurau muncile manuale. Implicaţiile specifice acestei culturi a dus la apariţia unor regi sfinţi (Ludovic cel Sfânt), a unor ordine militare pseudo-creştine (Cavalerii Templieri, Ioaniţi, Ospitalieri, Teutoni) şi a unor episcopi şi papi războinici (Iulian II).

urmarea la  https://pasareaphoenixremixed.wordpress.com/2023/04/01/istoria-bisericii-pe-scurt-2/