Istoria Bisericii nu s-a scurtat (1)

Textul integral pe https://pasareaphoenixremixed.wordpress.com/2023/03/31/istoria-bisericii-pe-scurt-1/

2. Istoria Bisericii pe scurt

Biserica a apărut datorită naşterii unui tânăr evreu extrem de charismatic pe nume Isus/Ioshua. La acel moment nimeni n-a părut interesat de desfăşurarea evenimentelor, nimeni n-a ţinut un jurnal şi nimeni nu s-a gândit că acela va fi anul 1.

Pe la 30 de ani, după ce îşi alege câţiva discipoli el cutreieră ceva mai mult de trei ani Palestina anunţând o nouă realitate în calitatea sa de Fiu al lui Dumnezeu: instituirea Împărăţiei lui Dumnezeu. Anunţul său era însoţit de vindecări miraculoase, exorcizări şi o interpretare nemaiauzită a Legii lui Moise. Acuzat de uzurparea autorităţii de către autorităţile religioase ale vremii pe care le contestase constant, Isus este arestat, torturat, judecat, condamnat pe nedrept la moarte și executat de Pilat, guvernatorul Imperiului Roman în Palestina. Așa ar fi trebuit să se termine istoria. Însă evenimentele legate de moartea sa au confirmat o prorocie făcută cu câteva sute de ani înainte, de prorocul Isaia. Deși a murit părăsit de toţi ca învăţătorul Isus din Nazaret sau Fiul Omului, el a înviat ca Christos/Mesia/Unsul, singurul Fiu al Dumnezeului lui Avraam, Isaac şi Iacov. De aici începe credinţa creştinilor că Isus a învins păcatul şi moartea aşa cum menţionează documentele creştine consemnate în Noul Testament.

 

 

O nouă istorie a Bisericii?

https://pasareaphoenixremixed.wordpress.com/2023/03/30/introducere-in-istoria-bisericii/ 

 

Se spune că istoria este ştiinţa din care nimeni nu învaţă nimic niciodată. Probabil pentru că nu ţinem minte decât câteva nume şi date din istorie. Fixate cu ajutorul filmelor, ele apar de obicei în perechi: Caesar și Cleopatra, Decebal și Traian, Mihai Viteazu şi Soliman-pașa, iar mai recent Hitler şi Stalin, Nicolae și Elena Ceauşescu. Primele două perechi din antichitate, într-o perioadă de timp numită înainte și după Christos. Următoarea într-una denumită Evul mediu, iar ultimele două în epoca modernă și contemporană. Am auzit de iubirea dintre Cezar și Cleopatra, războaiele dintre Traian și Decebal, Mihai și Soliman, cel dintre Hitler și Stalin și dictatura cuplului Ceaușescu.

IB nu face excepţie în ceea ce priveşte informaţiile...

Apocalipsa arsenalului Rusiei: de la tancuri la cai?

 

Presupun că Putin şi-a întrebat generalii unde sunt tancurile cele mai noi. Probabil că ei i-au răspuns codificat: Dracu ştie! Mă îndoiesc că Dumnezeu are vreun amestec în afacerea asta cu tancuri. 

Aşa că după consumarea tancurilor de calitate (T80/90) pe frontul din Ucraina, pînă la apariţia celor noi aflate în fabricaţie, Rusia îşi trimite rablele (T54/55) pe front. Printre alte probleme cum ar fi blindaj inferior, ochire cu aparate învechite şi lipsa unui sistem giroscopic pentru fixarea tunului pe ţintă, mă întreb cine mai ştie să manevreze astfel de tancuri. De condus e simplu, dar ochirea se face ca la o piesă de artilerie clasică. 

Dar să nu uităm că tancul este în mişcare. Se opreşte, cauţi ţinta, ocheşte, trage. Dacă de cînd a parcat şi a tras nu a fost lovit - aproape cu orice armament antitanc - putem să considerăm că echipajul a trăit deja o minune. Dacă cumva proiectilul tras a atins/încadrat ţinta, echipajul va fi trăit o a doua minune. Cum minunile nu se întîmplă atît de des, dracu îşi va băga coada şi în curînd tancul va fi spulberat. Slavă eroilor! 

Cineva din Rusia primeşte o Lada şi o ladă cu ce a mai rămas din echipaj. Nu ne mai mirăm că după un an de război Rusia aduce din depozite tancuri vechi de cincizeci de ani. Dacă nu erau Aliaţii (Marea Britania şi SUA) în Al Doilea război mondial URSS ar fi adus unităţile de cavalerie ale mareşalului Budionîi să combată Wermachtul. 

Sancţiuni, nesancţiuni, dacă Rusia nu va mai primi armament modern din alte ţări (China) călăreţii vor deveni o realitate. Doar că acum Rusia nu prea mai are atâţia cai precum avea URSS. Şi nici nu-i poate scoate de la conservare.   

Dacă T 54/55 va deveni tancul principal de luptă al Rusiei probabil că nici România nu va mai cumpăra tancuri americane Abrams. Tancul nostru, o variantă îmbunătăţită de T 55 e mai bun ca cel sovietic. T54/55 n-are nici o şansă! 

 

 https://www.hotnews.ro/stiri-razboi_ucraina-26156552-masuri-extreme-rusia-inceput-trimita-front-tancuri-54-55-aduse-din-orientul-indepartat-rus.htm

Isus şi Socrate

 

"ROUMANIE, LE CHARME DES BALKANS"

 

 

https://europe.tv5monde.com/fr/guide-tv/documentaires/roumanie-le-charme-des-balkans-908709?timezone=Europe/Bucharest

Dimanche 19 mars 2023 - 19:41 Durée 52 min Available subtitles fr es en ru de nl ro Prochaine(s) diffusion(s) Vendredi 24 mars 2023 - 13:29 Mardi 28 mars 2023 - 03:11 Aux confins méridionaux de l'Europe de l'Est, la Roumanie, pays francophone et francophile, reste méconnue. Pourtant, au coeur de paysages magnifiques, ses habitants ont réussi à maintenir bien vivantes leur culture et leurs traditions. De son patrimoine architectural à ses parcs naturels, la Roumanie réserve bien des surprises. Découverte. Réalisation : Éric Bacos (France, 2023)

Metaforă și… contra-metaforă

 

Cu toate că nu admitem, suntem captivii metaforelor de tot felul. Doar unii dintre noi ni le alegem: slava lui Dumnezeu, poporul lui Dumnezeu (poporul ales), împărăția lui Dumnezeu sau împărăția cerurilor, fiul Omului sau Fiul lui Dumnezeu. Cam tot ce ținea de Dumnezeu se regăsea-n metaforă. Dar ce este metafora? Ea este, conform uneia dintre definițiile din DEX, figură de stil rezultată dintr-o comparație subînțeleasă prin substituirea cuvântului obiect de comparație cu cuvântul-imagine.

Deci împărăția lui Dumnezeu este ca o bucată de teren agricol în care se află ascuns un diamant știut doar de cineva și așa îi crește valoarea. Fiul Omului este cineva care suferă, simte pulsul poporului ales, dar are o legătură directă cu Dumnezeul care și-a ales poporul, fiul și desfășurarea istoriei pe lîngă invenția creației.

Și aș rămîne doar la acest nivel cu cîteva întrebări referitor la niște teme adiacente. De exemplu moartea și învierea lui Isus Hristos. Asta vis-a-vis de lume și Biserică. Dacă este posibil ca o metaforă să se materializeze într-o operă de artă (sonoră, grafică, tridimensională, etc) este această operă o continuare a metaforei sau doar o materializare și deci o limitare? O imitare?

Indiferent cum se răspunde la întrebările de mai sus (pozitiv sau negativ) care este beneficiul meu personal cînd sunt expus materializării metaforei? Cu alte cuvinte, dacă ar fi să fac o paralelă, cu ce se diferențiază icoana clasică, bisericească, de un altfel de icoană, mai modernă sau mai integrată culturalîn prezent? De exemplu într-un spațiu clasic iconoclast ce sens are expunerea mea la un tip de muzică, pictură, sculptură, dramă, ce vrea să exemplifice întruparea Cuvîntului (cu toate sau unele dintre implicațiile sale)?

Privind pozitiv procesul expunerii aș spune că neuronii mei vor crea noi legături și voi fi cîștigat. Sufletul meu va rezona cu ideile, acustica, culorile și formele percepute ca o dezvoltare multidimensională a Cuvîntului întrupat. Aș trece dincolo de obișnuit. Aș rupe rutina. Aș călca pe un pămînt nou. M-ar stimula. Aș simți ceva. Aș înțelege mai bine și mai mult. M-aș regăsi și m-aș descoperi. Sau m-aș inventa. Dacă s-ar produce comuniunea. La nivel personal și/sau la nivel comunitar. Persoana, persoanele și Trinitatea via o cale. Ar fi poate apropierea de Metaforă.

Pe de altă parte (dincolo de lipsa de conectare – din vari morive) oare nu cumva tocmai aceste încercări de exprimare, de expunere a unei metafore conduc tocmai la limitarea ei?

Adică indiferent de cît de bun este artistul, imaginația (sau opera) sa nu se poate substitui cuvîntului.

Sau cine știe, icoanele tot folosesc la ceva? Rămînem cu întrebarea: metaforă sau contrametaforă?

Să nu uităm: Paul Robert Schneider (29 august 1897 – 18 iulie 1939)

 În contextul regimului totalitar a lui Putin poate unii îl vor imita pe Schneider.

sursa: wikipedia

Cu ocazia înmormântării unui tânăr hitlerist, un oficial nazist a spus în discursul său că decedatul va fi de acum un membru al Sturm trupei cereşti a lui Horst Wessel. Sturmabteilung (SA) erau batalioanele de asalt naziste din perioada 1920-1933 care intimidau/lichidau adversarii politici ai lui Hitler. Horst Wessel a compus imnul partidului nazist cu titlul Die Fahne Hoch şi a murit împuşcat de un comunist german. Ministrul propagandei Reichului, Goebbels l-a promovat ca martir al NDSP (Partidul Muncitoresc Național-Socialist German – naţional-socialist, prescurtat nazist).

Schneider a răspuns că nu are cunoştiinţă să fi existat o furtună (Sturm/storm= furtună) cerească a lui Horst Wessel, dar Domnul îl va binecuvânta pe băiat și îl va lua în tărâmul său. După aceasta, liderul nazist a venit în față și și-a repetat cuvintele.

Pastorul Schneider a reacţionat spunând că nu va permite modificarea cuvântului Dumnezeu în timpul unei ceremonii creștine. Drept urmare, a fost arestat pentru o săptămână în iunie 1934.

După ce naziştii au ajuns la putere în 1933, datorită opoziţiei la regimul nazist şi a excluderii membrilor parohiei sale ce s-au compromis cu puterea, în 1937 a fost internat în lagărul de la Buchenwald.

Acolo el şi-a continuat opoziţia şi a vestit evanghelia în lagăr. Putea fi eliberat dacă şi-ar fi abandonat cele două congregaţii pe care le slujea. A fost asasinat în 18 iulie 1939 cu o supradoză de G-Strophanthin de către doctorul SS Erwin Ding-Schuler.

În ciuda supravegherii înmormântării de către Gestapo, sute de creştini, dintre care două sute de pastori şi membrii ai Bisericii Mărturisitoare au participat la funerariile sale.

Sorin Ionita: BOR a călcat în străchini la Chişinău. Cazul Bibliotecii, sau cum să torpilezi imaginea României peste Prut

 https://www.contributors.ro/bor-a-calcat-in-strachini-la-chisinau-cazul-bibliotecii-sau-cum-sa-torpilezi-imaginea-romaniei-peste-prut/ 

 

Săptămâna trecută a apărut de nicăieri ştirea că un grup de deputaţi din partidul PAS (al Maiei Sandu) a venit cu un proiect de iniţiativă de a oferi Mitropoliei Basarabiei un corp al clădirii istorice a Bibliotecii Naţionale a Moldovei, un local în care e ţinut fondul de carte veche. Mitropolia Basarabiei (MB) este entitatea reactivată în Republica Moldova după prăbuşirea URSS, ţinând de Patriarhia Română, aflată în rivalitate cu Mitropolia Moldovei (MM) subordonată patriarhului rus Kirill, care controlează încă majoritatea parohiilor din ţară. MB a mai funcţionat la Chişinău în perioada interbelică iar acum s-a trezit acolo fără spaţii adecvate, că pe tot ce-i mai de doamne-ajută stă cloşcă biserica pro-rusă.

Mircea Miclea: Arta de a înțelege lumea, de a-ți crea drumul și de a redobândi controlul propriei vieți

 

De la unul dintre înţelepţii României:

E aproape imposibil de pus aceasta conversație în câteva cuvinte. Pentru că am vorbit cu Mircea Miclea despre viață și lumea haotică ce ne înconjoară. Și cum o putem controla printr-un obicei calculat și disciplinat de a simplifica și de a acționa. Acțiunea, spune Mircea, este cea care clarifică incertitudinea, nu gândirea excesivă. Obiceiul de a exclude informație și de a opri fluxul de ”noutate” e cel care duce la o viață bună, nu goana frenetică după mai mult. Simplificarea, ca igienă de viață și de gândire, e cea care dă sens și înțeles realității. Iar greșeala este cea care facilitează învățarea. Pentru că lumea nu e un set de probleme date și statice – cele pe care am fost obișnuiți să le rezolvăm din manuale – ci o încrengătură de lucruri în mișcare care ne dezvăluie oportunități doar când învățăm să întrebăm ce contează cu adevărat. Iar cei care schimbă cu adevărat ceva sunt cei care, oarecum irațional, se încumetă să creadă, uneori împotriva evidenței, în ceea ce e posibil, deși încă nu e real.

 restul pe https://www.andreearosca.ro/mircea-miclea-live/